Cred ca pe la inceputul secolului trecut, cand tatal meu se nastea, sculele universale al unui tamplar semanau destul de mult cu ceea ce mai vedem si astazi. De pilda, pe langa tamplaria normala tatal meu mai practica si dogaria, adica acea tainica meserie de fabricare a butoaielor din lemn. Am crescut vazand cum isi ridica hambarul, ajutat de mama mea, cum isi construieste carul tras de cei doi boi sau cateodata si de o vaca, cum isi faureste garduri tintuite de barne din lemn. Toate aceste mestesuguri s-au stins, lasand loc utilajelor controlate de calculator, masinilor mari electrice de prelucrare a lemnului, industrializarii excesive, nestand nimic in calea progresului societatii in care traim. Oare unde ne va duce progresul si ce se va intampla cu aceasta meserie? Dau un citat celebru aici:" nimic nu se pierde, totul se transforma"
2 comentarii:
Dar lemnul va dainui iar lucrurile facute manual vor avea cea mai mare valoare, si materiala si sentimentala.
imi place ceea ce faci ! Felicitari
Trimiteți un comentariu