Ce se intampla cu mestesugul tamplariei?

Cred ca pe la inceputul secolului trecut, cand tatal meu se nastea, sculele universale al unui tamplar semanau destul de mult cu ceea ce mai vedem si astazi. De pilda, pe langa tamplaria normala tatal meu mai practica si dogaria, adica acea tainica meserie de fabricare a butoaielor din lemn. Am crescut vazand cum isi ridica hambarul, ajutat de mama mea, cum isi construieste carul tras de cei doi boi sau cateodata si de o vaca, cum isi faureste garduri tintuite de barne din lemn. Toate aceste mestesuguri s-au stins, lasand loc utilajelor controlate de calculator, masinilor mari electrice de prelucrare a lemnului, industrializarii excesive, nestand nimic in calea progresului societatii in care traim. Oare unde ne va duce progresul si ce se va intampla cu aceasta meserie? Dau un citat celebru aici:" nimic nu se pierde, totul se transforma"

Va fac cunostinta cu SICAR, cel mai bun tamplar

Dupa cum bine vedeti, tamplarul in meseria sa de "croitor" de piese, are nevoie de un circular pe masura priceperii sale: SICAR. Este prima mea unealta pe care am cumparat-o, renuntand la vechiul abric universal pe care bineinteles mi l-am facut singur. El, cel din imagine, transforma cu priceperea celui care il manuieste , foile de pal in piesel de mobilier pe care noi le vedem in case, birouri, magazine. Iti trebuie in primul rand rabdare si mai ales indemanare sa lucrezi cu acest utilaj. Este un "mustang din preriie" greu de imblanzit si greu de folosit. Va invit in atelierul meu sa-l vedeti de aproape, sa auziti cum se pun in miscare cele doua panze: incizorul si panza mare.